Cuget revarsat pe o foaie de hartie
Samburii mintii mele au rodit o poezie
Pentru cel ce-n urma a lasat
Un suflet singur, dar curat, pur si-adevarat
Mandri de ganduri oarbe in sufletul putin
Ne-am aruncat in mare, crezand in destin
Si niciun inger nu ne poate salva din acest chin
Pentru ca acel suflet pueril s-a transformat in unul hain.
Titani fara legenda si fara zei au devenit
Au aruncat tot si-n urma n-au privit
Sa te-nvartesti fara scapare, in asta lume mare
Am invatat ca iubirea-i rea si neiertatoare...
Toma Laura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu